Oamenii frumoși ne fac să mai credem in idealuri si-n bunătate.
Ei ne dăruiesc câte puțin din lumea lor, înfrumusețând-o pe a noastră…
Ei dăruiesc pur si simplu , fără să aștepte ceva-n schimb…
Si pentru că poveștile de viață ne fascinează, ne învață, ne inspiră , ne emoționează si ne încântă sufletele…suntem astăzi în vizită la Ion Vrânceanu, ultra maratonist si mare iubitor al sportului, să-i ascultăm povestea si s-o transmitem la rândul nostru cititorilor revistei noastre Inspirație Românească.
Ion Vrânceanu, vine in Italia din comuna Greci, jud. Tulcea, de la poalele Hercinicilor Dobrogeni, cei mai vechi munți ai Europei.
Locuiește la Rivarolo Canavese cu familia, si este rezident in Italia din 2007. A sosit inițial la Castellamonte, orașul Ceramicii in Piemonte, s-a-ndrăgostit de tara noastră adoptiva…si a rămas aici pana azi.
Atras din frageda pruncie de lumea sportului, ne povestește: << am început in joacă să alerg. Umblam cu oile pe coastele Hercinice, si alergam de pe un deal pe altul cu alți tineri de vârsta mea.
Munții Măcinului, la Greci, au fost prima mea pista de antrenament.>>
In 1988 – am participat la un open day de lupte greco-romane, la Greci ,si am rămas pana in 1990 in acel club, când am plecat in armata. La întoarcerea din stagiul militar, clubul se desființase ,iar după 1989, ne amintim, vremurile erau tulburi. Nu am mai putut continua…Vicisitudinile vieții m-au ținut departe de sport, până când, in Italia prin 2015,am scos din sertar visul meu sportiv si am reînceput sa alerg, sa particip la diferite competiții in Franța, la Paris, in Spania la Valencia, si-n Italia, mai peste tot, si…bineînțeles, in Romania.
***
Reporter IR : Cum ti-a venit ideea sa alergi ,oriunde in Italia , Spania, Franța, îmbrăcat cu tricoul tău deja faimos ,personalizat cu locul tău de obârșie „Greci, Tulcea, Romania”, dar mai ales de ce ai ales sa alergi îmbrățișând stindardul tarii noastre?
Ion Vrânceanu : Ideea cu drapelul mi-a venit la maratonul de la Roma, în aprilie 2017. Era prima data când vedeam Roma si m-am simțit un fel de Badea Cârțan …unul mai modest, ce-i drept, deci mi-am prins pe tricou ,deasupra numărului de concurs , un drapel mic Romanesc. A fost, si cea mai buna competiție a mea , pe o ploaie torențiala, am făcut 42 km- 3h06’.
Îmi părea ca drapelul tarii mele mi-a dat aripi…De atunci, la fiecare competiție alerg cu drapelul României. Sa le arat tuturor de unde vin.
De vreo patru ani chiar, alerg si cu tricouri personalizate, cu numele localității unde m-am născut : Greci, Tulcea, Romania…Prima data l-am îmbrăcat in 2017, când am participat la Maratonul României, pe 1 decembrie, la București. Mi se părea ca drapelul nu-mi era de ajuns sa demonstreze cat de mândru sunt ca sunt roman… Deci am alergat cu acel tricou, purtând nu doar pe mine, ci si-n inima munții granitici ai Măcinului, Țuțuiatul si Ghiunaltul nostru( cele mai înalte vârfuri din Munții Măcinului, Țuțuiatul are 467 metri), județul nostru străjuit de Dunăre si numele României noastre, patria pe care toți ne-o iubim! De atunci concurez doar cu acele tricouri. Sa arat lumii de unde vin, unde-mi sunt rădăcinile…sunt tare mândru cu locul unde m-am născut, si, povestesc cu bucurie despre el atunci când nu toți știu unde-i Greciul , unde-s Hercinicii…
***
Reporter IR : Ce reacții stârneai in ochii românilor care participau la aceleași competiții, alergând in acest deosebit mod ? Ion Vrânceanu: Sincer să fiu, la fiecare competiție ,românii veneau lângă mine…La început erau doar curioși, apoi, unii mi-l cereau (drapelul, n.r.) ca sa alerge măcar un kilometru, alții pentru fotografii împreună… Dar mereu veneau, fie români, fie alergători de alte naționalități sa mă felicite….In primul rând mă apreciau pentru că alerg cu drapelul in mana…este un efort destul de mare…Drapelul nu este greu ,dar într-o competiție de genul acesta, îngreunează condiția de alergat.. Țin minte ca la început întâlneam români care evitau sa vorbească românește, le vedeam numele indiscutabil românesc pe lista alergătorilor…Eu le vorbeam românește ,ei îmi răspundeau in italiană… Am fost bucuros când unul dintre ei ,la un maraton mi-a cerut drapelul sa alerge un pic cu el… Se vede ca l-am convins sa-si aducă aminte cine este cu adevărat… Despre senzația când alerg cu steagul tării mele in mana… Îmi da putere… Eu nu simt greutate…eu simt ca zbor!
Azi nici nu m-as mai vedea alergând fără drapel! sunt mândru ca sunt roman…E adevărat că locuiesc momentan in Italia, dar Romania este patria mea si o port in inima oriunde as merge, pe oriunde m-ar duce pașii.
***
Reporter IR : Știu că participați si la numeroase evenimente caritabile…ne povestiți cate ceva?
Ion Vrânceanu : Am participat la numeroase competiții caritabile, mai ales alături de echipa Spartanii Angelo din Tulcea ( sponsor oficial al echipei este chiar o firma din Greci, Grupul Angelo condus de d.na Paula Vals). Alături de ei am participat la UltraMaraton Autism 24h. Sunt competiții in care sportivii aleargă atâția kilometri câți sunt cumpărați prin donațiile oamenilor de bine de peste tot, pentru copiii cu autism.
***
Reporter IR : Ați declanșat si o campanie spontană, neoficială, o strângere de fonduri pentru un consătean al dumneavoastră care avea nevoie de o operație delicată la inimă…
Ion Vrânceanu : Da, in 2019, am auzit despre un tânăr din comuna noastră, care avea nevoie de ajutor, de o operație costisitoare si iminenta…Eram in pandemie…am alergat prin împrejurimile orașului Rivarolo 11 ore- 100 km. Am mobilizat si alți sportivi, Spartanii care au alergat in jurul lacului Ciuperca din Tulcea…Chiar si un grup de copii din Greci s-au mobilizat si au alergat la poalele Hercinicilor…Am reușit cu donațiile oamenilor de bine care ni s-au alăturat in aceasta inițiativă sa strângem fondurile necesare. Tânărul acum este bine, iar noi suntem bucuroși c-am putut da o mana de ajutor.
***
Reporter IR: Știu ca pe 6 august ați organizat cea de-a treia ediție a Maraton Granitul Greci. Sunteți inițiator, organizator al acestei competiții…si sufletul echipei…De ce la Greci?
Ion Vrânceanu: La Greci îmi sunt rădăcinile. Si sufletul.
Am vrut sa duc acasă din tot ce-am văzut cate ceva…am vrut ,promovând sportul, atletismul, pe meleagurile unde alergam in copilărie, sa adaug poveștilor locului o pagina noua.
Am înființat o Asociație, ”Asociația Clubul de Atletism Greci” ,si,iata ca doar ce ne-am tras sufletul după ce-a de-a treia ediție a maratonului…la care copiii sunt cei mai mulți concurenți. Avem ,bineînțeles, diferite categorii de vârstă, de la copiii de la 3 ani care aleargă 500 metri, pana la adulții care au o proba mai serioasa, mai interesantă , Semi Maratonul de 24 km trail montan + 800 m, prin legendarii noștri munți Hercinici. In fiecare an tot mai mulți copii participa la competiție, iar asta ne bucura tare mult. Mai ales in contextul actual când tehnologia a intrat atât de mult in viețile noastre încât mulți tineri nu-si dezlipesc privirile de pe telefoane, jocuri pe calculatoare sau tablete.. Găsiți câteva detalii si fotografii din competițiile noastre pe https://www.maratongranitulgreci.ro/ …
„Mens sana in corpore sano”,spunea latinul, nu?
Reporter IR : aveți cu siguranța planuri de viitor…ni le împărtășiți?
Ion Vrânceanu: Pentru ego-ul meu (rade 😊 )…mi-am propus sa alerg in fiecare an într-o noua capitala europeana…deci am harta Europei de completat cu…maratoane. Pe 13.11 am alergat la Atena, chiar acolo unde s-a nascut Maratonul. In patria sa. Iar ziua de nastere, pe 11.12 mi-am sarbatorit-o alergând la Malaga in Spania…
Dar cel mai important proiect, cel de suflet rămâne fără îndoiala Maraton Granitul Greci…Voi face in așa fel încât sa continue si sa devina tradiție acest eveniment.
In luna August, pe plaiuri Hercinice, vom continua sa alergam alături de monumentul naturii Testudo graeca, Broasca țestoasă dobrogeana, alături de Elaphe sauromates , Balaurul Dobrogean …pe culmile vechi ale Munților sufletelor noastre..
Acolo unde ne sunt rădăcinile si sufletul.
Acasă.
