fbpx
marți, aprilie 23, 2024

Călătorie multimilenară de la Matronalia romană, la Mărțișorul de azi.

Trebuie citit

Legendă și istorie, mit și adevăr în călătoria  mărțișorului de-a lungul timpului

În România, la Schela Cladovei, în jud.Mehedinți, în cea mai veche așezare omeneascădescoperită în Europa, cu o vechime aproximativă de peste 8000 de ani, arheologii au  găsit în ceea ce istoria numește „Cultura Schela Cladovei”, printre urmele ce  demonstrează primele înmormântări, primele plante cultivate sau primele  intervenții  chirurgicale, și primele amulete:pietricele vopsite în alb și roșu, înșirate pe fir purtate la gât.

Foto „Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani”-www. researchgate.net

Mai târziu, pe aceleași plaiuri mioritice, tracii sărbătoreau zeul Marsyas Silen,  considerat patronul pământului, al vegetației și al fecundității, dar și inventatorul fluierului.

Și romanii sărbătoreau la începutul lunii martie Matronalia, o sărbătoare dedicată zeiței Juno Lucina, patroana maternității și a nașterilor. Pentru ei anul începea la 1 martie, cu suita de serbări „Feriae Martis” dedicate zeului Marte, patronul războiului, al agriculturii și al fertilității.

După cucerirea spațiului tracic de către romani, în urma melanjului spiritual, teluric, ritualic și simbolic , în urma suprapunerii cultului zeiței Juno Lucina și al zeului Marte  peste cultul ancestral al lui Marsyas Silen, s-a atribuit numele „Mărțișor” unei tradiții  care a luat forma unor amulete, monede sau pietre înșirate pe fire de lână,albe și  roșii, răsucite-ntre ele. 

Timpul și memoria populară au creat multe legende și mituri, iar mărțișorul ocupă pagini bogate din punct de vedere etnografic în spațiul Balcanic.  Cea mai celebră este legenda conform căreia Soarele, închis într-un castel de către un teribil zmeu, timp de trei anotimpuri (vara, toamna și iarnă) , a fost eliberat de către  un tânăr curajos care după lupte crâncene reușește să aducă astrul solar pe bolta  cerească. În timp ce viața și natura renasteau odată cu reîntoarcerea Soarelui pe cer,  tânărul își dădea viața, iar sângele său vărsat eroic, își va lua locul de onoare în  șnurul alb-roșu care va însoți primăverile oamenilor, onorându-i și amintindu-i sacrificiul.  

Mărțișorul își găsește loc de cinste și în mitul Babei Dochia,o femeie  capricioasă, furioasă, visătoare, arhetip complex în cultura noastră , simbol al renașterii, al trecerii  prin anotimpuri, de fapt o metaforă a vieții. 

Baba Dochia, își trimise nora la izvor să spele hainele negre ale iernii,  știind  că nu  va reuși să le aducă acasă imaculate. Forță a binelui, un tânăr „Mărțișor”, ajută fata cu petalele albe-roșii ale unei flori, care-i rămase fetei podoabă la ureche… Nefiind încă primăvară, Baba Dochia crezu că acea floare trebuie să fie pe undeva pe lângă izvorul de munte unde-și trimisese nora să spele hainele…

Deci, îmbrobodită-n cele 12 cojoace, plecă cu oile să caute floarea-minune. Mergea torcând, așa cum femeile odinioară făceau, cu oile urmând-o prin pădure…și-și lepădă cojoacele unul câte unul…Dar nu găsi floarea și  ramasa fără cojoace, întrucât primăvara nu sosise, gerul o transformă în statuie împreună cu oile sale. Pe Ceahlău, și astăzi pot fi văzute rocile Babei Dochia, așa cum acest mit românesc  își dorește. 

În drumul sau, până să fie transformată de gerul năprasnic în stana de piatră, Baba Dochia impletise șnurul vieții alb-roșu care-i rămase fluturând printre degete și la  gâtul animalelor…

Poetul George Coşbuc credea că mărţişorul trebuie purtat ca „să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul.

Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească…

Sărbătoare balcanică, Mărțișorul se celebrează în România și Republica Moldova („Mărțișor”),în Bulgaria („Martenitza”) și-n Albania („lidhka”).

Din anul 2017, Mărţişorul a fost inclus pe Lista UNESCO, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, după o candidatură comună a României, Bulgariei, Macedoniei și Republicii Moldova.

- Publicitate -spot_img

Mai multe articole

- Publicitate-spot_img

Știri recente