Ziua Sfântului Gheorghe sau Sângeorzul – cum mai este denumit popular – este o altă zi care conferă tuturor bunăstare, putere de muncă, sănătate, în decursul anului, cu condiția îndeplinirii anumitor sarcini. În legendele populare Sf. Gheorghe este „un străjer al timpului”, lui îi sunt încredințate cheile vremii și, la porunca sa, se închide și se deschide anotimpul cald.
În noaptea de Sf. Gheorghe, Cerul se deschide și ,,dă putere tuturor pomilor să înflorească” și atunci oamenii pot încerca ,, să fure un pic din tainele destinului”.
Tradiții și obiceiuri românești de Sfântul Gheorghe:
Mânecătoarea este considerată perioada caracterizată de prezenţa spiritelor malefice (strigoi şi strigoaice) care umblă noaptea pentru a lua mana laptelui de la vaci. Pentru ca oamenii să se protejeze de aceste spirite foloseau fierturi din plante precum: usturoi (în Bucovina și Moldova), rugul de măceşe, bozul, pelinul, odoleanul, rostopasca sau leuşteanul (în Banat), rugul verde şi leuşteanul (în Transilvania) și stropeau gospodăriile. Unii uscau plantele și afumau vitele.
Împroorul
În dimineaţa ajunului Sângiorzului are loc Împroorul, adică păşunatul pe rouă, gest menit să asigure sănătatea vitelor în anul respectiv şi pentru a asigura o cantitate suficientă de precipitaţii.
Sângiorzul vacilor și Alesul sunt obiceiuri care marchează începutul anului pastoral și presupun alegerea ciobanilor, a locului unde se va face strunga sau stâna, alegerea mieilor şi pregătirea oilor pentru primul muls, precum şi prepararea primului caş. Primul muls se făcea printr-un colac sau printr-o cunună de plante cu proprietăţi magice, despre care se credea că pot asigura sănătatea animalelor şi belşug la producţia de lapte.
Ramurile de salcie puse la porți şi ferestre în Ajunul Sfântului Gheorghe sunt considerate bariere de protecție împotriva răului.
☘️ În dimineața Ajunului Sfântul Gheorghe femeile scot toate sculele de țesut afară, ca să răsară soarele peste ele să poată avea spor la lucru.
☘️ Se spune că nu este bine să dormi în Ajunului Sf. Gheorghe, pentru a nu căpăta ,, somnul mieilor „și a nu fi somnoroși tot anul”.
Un alt obicei în dimineața de Sfântul Gheorghe era şi cel în care flăcăii mergeau la pădure și se îmbrăcau în ,,goțoi*”. După care mergeau pe la casele gospodarilor, unde erau udați cu apă. Dezbrăcarea măștilor avea loc spre sfârșitul zilei, la cererea unui gospodar, lăsau frunzarul/ masca, fiind răsplătiți cu ospăț îmbelșugat, sărbătoarea continuând cu joc și voie bună!
Goțoii* = sunt personaje aducătoare de noroc, confecţionate de flăcăii satului din frunze de fag și obrăzar din coji de tei sau cireș!
Acest obicei se făcea pentru aducerea de ploi fertile pământului.
Urzicatul și udatul sunt obiceiuri practicate de oameni în ziua Sfântul Gheorghe, având convingerea că vor fi mai harnici, mai ageri.
În ziua Sfântul Gheorghe se seamănă busuiocul, dacă sărbătoarea coincide cu ziua duminicii se seamănă lunea.
☘️☘️☘️ Să fie spre sănătate și bunăstare tuturor! ☘️ ☘️☘️
Sursă: Spațiul și timpul în tradițiile românești-Antoaneta Olteanu, cimec.ro
