E limba noastră rugăciunea sfântă…
E limba noastră pecetea cu care
S-au iscălit cu lacrimi si de plai iubire,
Pe pietre-nsângerate la hotare
Izvoade pentru a noastră întregire.
E limba noastră cântecul de seară,
Când mama suflă-n lampa fumegând
Și-n sobă focul șuieră… și-afară,
Cu vântul, plânge vechiul nost’colind.
E limba noastră versul lăcrimat
În rime potrivite de curajoși poeți,
Și-i doina suspinată , și-i doru-ncrâncenat,
Și-i Dumnezeul coborât din scripți.
E limba noastră rugăciunea sfântă
Din palimpseste fără de sfârșit ,
Când Miorița plânge și cuvântă,
Și îngerii suspină-năbușit.
E limba noastră Crezul, și-i psaltirea ,
E ramură crescândă din bradul de pe munte
E slova cea de sfat, și este amintirea,
Și-i testamentul pletelor cărunte.
E limba noastră privirea blând-a mamei,
Când te privește lung de pe pridvor…
E limba noastră testamentul tatii,
E susurul de viață din izvor…
Foto Mihai Bursuc
