de Vali Ionescu
Eu,
Când îmi lipsesc,
Când mă simt singură,
Îmi mai dau câte un telefon..
Mă întreb dacă mi-e bine,
Mă întreb ce-am mai visat
Și mă-ntreb ce-mi mai umblă prin minte…
Mă invit la o cafea,
Mă îmbrac prezentabil,
Și dacă chiar nu am chef să ies,
Dau o fugă la mine,
La cafea proaspăt râșnită și transformată în cel mai bun expresso…
Și când mi-e dor de mine,
Mă invit la plimbare,
Mă invit să fac doi pași,
Mă aștept în fata blocului,
Îmi deschid portiera mașinii chiar,
Și-mi pun melodia preferată…
Alteori mă scot la cumpărături,
Și mă răsfăț…
Îmi ofer orice,
Îmi ofer tot,
Mă ofer mie însămi…
Eu,
Când mi-e dor de mine,
Mi-o spun.
Îmi vorbesc,
Mă destăinui ,
Mă ascult,
Mă îmbrățișez dacă de asta am nevoie…
Și dacă am chef de-o lacrimă,
Îmi ofer umărul…
Eu,
Când mi-e dor de mine,
Oriunde aș fi,
Pe oriunde aș umbla,
Numaidecât vin să mă iau,
Las toate baltă,
Și vin să mă iau…
De ce, zici?
Viața asta e așa de efemeră,
De scurtă,
Că nu vreau și nu pot să mă pierd!
si mai ales…nu pot sa ma risipesc…
