Fântână seculară, la margini de păduri,
Îți tremură concentric și liniștit cleștarul,
Setoșilor ce-au fost, setoșilor ce vin,
Alături, pe ghizdea, le-ai așezat paharul…
Ia spune-mi, tu, fântână, din adâncuri,
Ce mâini dibace, ce meșteri te-au zidit?
Cu cumpănă greoaie, sau tăvălug de lemn,
Tu saturi setea primului venit…
Ți-au mulțumit, fântână, călătorii?
Ți-au pomenit vreodată, în rugă, ziditorii?
Cu cumpăna-ți zburând spre cer înaltă…
Cu ciutura pe ghizduri, cu ulucul vechi de piatră…
Ai primit, fântână veche, mulțumirea lor vreodată?
Vali Ionescu
