IN MEMORIAM
5 septembrie 2021. Dis de dimineață. Pasagerul de Sulina, plin ochi cu turiști, localnici și copii ruși lipoveni ce se întorceau din tabără, înainta leneș pe apele tulburi ale bătrânului Danubiu. Eram obosită, dar și împlinită, după o săptămână plină de activități, de trăiri, emoții și sentimente pe care încercam să mi le așez frumos în minte pentru toate acele momente când mă va cuprinde iar un dor neconsolabil de aceste tărâmuri încărcate de magie și frumusețe. Mă gândeam la apusurile și răsăriturile de poveste, la luminile roșii și verzi ce străjuiesc orașul din capătul țării, la pelicanii pe care i-am admirat cu respect și sfințenie din depărtare, la zborul perfect al vulturului codalb, la briza mării și a vântului tăios ce îmi brăzda chipul în timp ce barca aluneca cu iscusință printre apele Golfului Musura. Cu mintea și cu sufletul în Europolis-ul lăsat în urmă, deschid telefonul și glisez printre zecile de mesaje și știri de pe Facebook. Privirea mi se poticnește asupra unui mesaj scurt și intens de pe pagina marelui Patzaichin: „Ivan a plecat. Și nu se mai întoarce”. A plecat dintre noi cu decența și smerenia cu care și-a mânuit pagaia și și-a purtat medaliile și colanul.
Am simțit o mare tristețe punând stăpânire pe mine, ca și cum aș fi pierdut pe cineva din familie. Dar poate chiar așa era, în marea noastră familie de ruși lipoveni, Ivan era un punct de reper, model de inspirație, viziune și determinare. Era unul de-al nostru. Iar noi eram ai lui. A iubit și a respectat Delta și apele învolburate ale Dunării, iar ele l-au iubit la rândul lor. A dus peste mări și țări gloria vâslelor, pe care chiar bunicul său i le-a pus prima oară în mână, dar nu a uitat niciodată de unde a plecat, străduindu-se mereu să le întoarcă lipovenilor săi din Mila 23 darurile cele mai de preț cu care a pornit cu trenul spre București și, de acolo, spre capătul lumii și spre culmile gloriei: respectul, dragul de muncă și bunul simț. A plecat dintre noi cu decența și smerenia cu care și-a mânuit pagaia.
Ivan Patzaichin s-a născut la 26 noiembrie 1949, în familia lui Vicol și a Alexandrei, ruși lipoveni din localitatea Mila 23, comuna Crișan, în judeţul Tulcea. Și pentru că pe 26 noiembrie rușii lipoveni, ortodocși de rit vechi, îl prăznuiesc pe Sf. Ioan Gură de Aur, Ivan a primit numele Ioan la botez, în cinstea sfântului său protector ceresc Sf. Ioan Gură de Aur, numit și „Homer al oratorilor”. O emblemă a județului Tulcea, Ivan Patzaichin a fost, la 17 ani, cel mai tânăr campion olimpic la canoe, iar de-a lungul carierei sale remarcabile a obținut 30 de medalii (4 de aur și 3 de argint la Jocurile Olimpice, 8 de aur, 4 de argint și 10 de bronz la campionatele mondiale și 4 medalii de aur la campionatele europene), ocupând locul I în clasamentul celor mai valoroși canoiști din toate timpurile. A participat la 5 Olimpiade (1968, 1972, 1976, 1980 şi 1984) și, ca antrenor, a pregătit sportivii români la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, de la Barcelona 1992, Atlanta 1996, Sydney 2000, Atena 2004 și până la Beijing 2008. Și-a încheiat cariera strălucită în 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, câștigând o medalie de aur și una de argint. S-a retras în plină glorie cu un palmares de invidiat, dar și cu Ordinul Olimpic de Argint (Colanul de Argint), acordat în 1990 de către președintele Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch. În 2018, COSR i-a acordat Colanul de Aur, cea mai înaltă distincție a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, pentru întreaga sa carieră.
A intrat în istorie drept “Campionul cu pagaia ruptă”, după JO de la Munchen, din 1972, și a încercat, pe tot parcursul vieții, să păstreze Delta copilăriei așa cum o știa el, sălbatică și plină de viață. Prin intermediul Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23 a încercat să găsească soluții și idei pentru ca oamenii din Tulcea să poată trăi mai bine, mai cu spor și mai frumos, promovând profilul cultural al zonei natale și încurajând o viață sănătoasă, într-un mediu sustenabil, un turism responsabil și ecologic, prin care i-a ajutat pe sătenii obișnuiți să păstreze autenticitatea și legile nescrise ale Deltei de odinioară.
„Regret că am o grămadă de medalii de argint și de bronz care ar fi trebuit să fie de aur! Am vrut să le arăt bunicilor și părinților mei că pot să fiu campion. De la oamenii din sat și de la ai mei am învățat să am respect față de muncă, față de oameni și de tot ce vrei să faci. Dacă te apuci să faci ceva, fă-l cu profesionalism! Cu ambiție! Așa cum trebuie!”, spunea legendarul sportiv.
Astăzi este ziua lui Ivan Patzaichin. Ar fi împlinit 72 de ani.
Sursa foto: Arhiva personală și Facebook
