de Aida Popa
Când norii aduc cu ei furtună
Ca semn al iminentei ploi,
Peste un timp, cu vreme bună,
Parcă mă-nnec într-un șuvoi…
Pe mâna mea simt poposind
Din Cerul sfânt și înstelat,
Șirag de lacrimi picurând
Și-un strop de pace așteptat.
Atâtea lacrimi cristaline
Vin ca minunile din Cer…
Coboară pe obraz la mine
Și mă botează… în mister…
De râde Ceru-nseninat
Peste natură, peste noi,
Te simți cu sufletul curat
De atâtea lacrimi…și de ploi…
