Răvășită și bătrână,
Cu privirea-i ațintită-n zare
Stă mama în pridvor;
Cu vreo câteva nuci, în poale,
Ar vrea să le-mpărţească
Cum făcea ea, altădată
Însă, acum, privind spre poartă…
Nimic nu mai e la fel, cum era odată.
Ne-ar da la toți,
Ca-n copilărie.
S-ar lasă pe ea pentru vecie
Numai pe noi bine
să ne știe…
Dar noi cu toții ne-am îndepărtat…
De ea, de casă, de al nostru sat;
Zburând precum cocorii-n zare
Viață, viață, eşti trecătoare…
