de Aida Popa
Opriți tunurile-n lume!…
Lacrimile au secat…
Opriți armele, anume,
OMUL este amenințat!…
Opriți răul, chiar războiul!…
La nimic nu face bine!
Faceți verde în răzorul
Unde iarba-i o minune….
Opriți fuga de Acasă!,
Unde bietul OM își are
Blidul lui sărac pe masă,
Dar de-i PACE-i sărbătoare…
Fraților, opriți omorul –
Căci cu toții suntem frați –
Să arăm brazda, ogorul,
Fiind pașnici, nu certați….
Opriți pașii spre întuneric
Și vă-ntoarceți în Lumină!,
Că nimic nu e zadarnic,
Dacă viața e senină….
Opriți norii răutății,–
Ploi de gloanțe dirijate…
Sunteți firi ai bunătății,
Nu sunteți mașini armate!…
Opriți focul! Opriți bomba!,
Toate distrugând destine…
Să luptăm să fie PACE!
VIAȚA, liberă se ține…
Se oprește globu-n loc,
Nu-și mai are sensul său…
Și Luceafărul ia foc,
C-am uitat de DUMNEZEU…
Haideți, frăților, de mână,
Mai uniți și mai umani,
Să facem o lume bună,
Care nu se cântărește-n bani…
Opriți haos, disperare!
Cu iubire vă priviți…
Ca să nu aibă intrare
Toți acei neisprăviți…
PACE, scop și devenire,
PACE peste omenire!
PACE fie pe Pământ,
PACE….ultimul cuvânt!!!
