Din ochi râuri de mărgăritare
Curg șiroaie, încet,
Agale,
Trupul, cuprins de o emoție,
Dar nu de una oarecare!
Strigă: doare, doare, doare!
În depărtare, un pian.
Plânge şi el, în acorduri lente
În piept, două inimi: bete.
De poțiuni, cu Doruri împletite.
În jur, Timpul parcă s-a oprit.
Înaltul Cerului pare Infinit
Pe lângă noi, vocile de copii au amuţit.
Doar Sufletul mai spune:
În sfârşit,
V-ați regăsit!
