dor

Sunt floare de Nu-mă-uita Firavă și gingașă-n amintirea ta: Nu mă uita!

Curg lacrimi în zor, lacrimi de dor… Curg lacrimile florilor, Ca într-un deznodământ... Și ploaia norilor troscăie-n pridvor;

Din ochi râuri de mărgăritare Curg șiroaie, încet, Agale, Trupul, cuprins de o emoție, Dar nu de una oarecare! Strigă: doare, doare, doare!

În focuri mistuitoare, cu pâlpâiri răzleţe, Fară a urmări ceva divin, Doar a firii tandreţe, în cuget, cu suspin.