poezie romaneasca

E limba noastră rugăciunea sfântă... E limba noastră pecetea cu care S-au  iscălit cu lacrimi si de plai  iubire, Pe pietre-nsângerate la hotare Izvoade pentru a noastră întregire.  E limba noastră cântecul de seară, Când mama suflă-n lampa fumegând Și-n sobă focul șuieră… și-afară, Cu vântul, plânge vechiul nost’colind. E limba noastră versul lăcrimat În rime potrivite de curajoși poeți, Și-i doina suspinată  , și-i doru-ncrâncenat, Și-i Dumnezeul coborât din scripți. E limba noastră rugăciunea sfântă Din palimpseste fără de sfârșit , Când Miorița plânge și cuvântă, Și îngerii suspină-năbușit. E limba noastră Crezul, și-i psaltirea , E ramură crescândă din bradul de pe munte E slova cea de sfat, și este amintirea, Și-i testamentul pletelor cărunte. E limba noastră privirea blând-a mamei, Când te privește lung de...

de Aida Popa Când norii aduc cu ei furtunăCa semn al iminentei ploi,Peste un timp, cu vreme bună,Parcă mă-nnec într-un șuvoi… Pe mâna mea simt...

Îmi mai amintesc de cele zeci de probe pentru începutul cântecului principal al filmului ”Maria Mirabela” până într-o dimineaţă când vine bucuros Vieru cu frumoasa sa metaforă – ”sub cerul că umbrela…”. Melodia singură a mers ca pe sine de tren accelerat apoi, care ne-a bucurat pe noi şi care i-a venit pe plac şi lui Popescu Gopo. Era un mare poet Vieru”. Eugen Doga

Mi-e Dobrogea casa de visuri din suflet, Din vârf de Hercinici, din vârf de Ghiunalt, Pe drumuri de argint de Dunăre lunec, Spre Marea cea Mare, mă...