poezii

E limba noastră rugăciunea sfântă... E limba noastră pecetea cu care S-au  iscălit cu lacrimi si de plai  iubire, Pe pietre-nsângerate la hotare Izvoade pentru a noastră întregire.  E limba noastră cântecul de seară, Când mama suflă-n lampa fumegând Și-n sobă focul șuieră… și-afară, Cu vântul, plânge vechiul nost’colind. E limba noastră versul lăcrimat În rime potrivite de curajoși poeți, Și-i doina suspinată  , și-i doru-ncrâncenat, Și-i Dumnezeul coborât din scripți. E limba noastră rugăciunea sfântă Din palimpseste fără de sfârșit , Când Miorița plânge și cuvântă, Și îngerii suspină-năbușit. E limba noastră Crezul, și-i psaltirea , E ramură crescândă din bradul de pe munte E slova cea de sfat, și este amintirea, Și-i testamentul pletelor cărunte. E limba noastră privirea blând-a mamei, Când te privește lung de...

Nu mai am timp de iluzii, Vreau sa-ți culeg mere coapte din pom

Răvășită și bătrînă, Cu privirea-i ațintită-n zare Stă mama în pridvor; Cu vreo câteva nuci, în poale,