Tata

Era cea mai mare inimă de granit, smulsă din cariera de pe Țuțuiat.

Atâta dor îmi e de mustul tatei… Din jijileancă vânătă și cudric alb, zemos; De mersul drept al său, panerul plin pe umeri, De zdrobitorul vesel, când plin, când zgomotos…

A fost mult timp anotimpul meu preferat...