În focuri mistuitoare, cu pâlpâiri răzleţe,
Fară a urmări ceva divin,
Doar a firii tandreţe,
în cuget, cu suspin.
El, cel cu păr bălai şi ager în priviri,
Ea, cea cu ochii verzi, ca strugurii din vii,
Se cuprindeau doar în a iubirii melodii,
Fără să realizeze că des se întâmplă,
Ca oamenii să cadă-n vraja ei, căzând ca de pe-o stâncă.
Şi-n dans, ca firul ierbii dus de vânt de zor
Cei doi îşi promiteau un sentiment înalţător.
Şi dacă soarta, nicicând potrivinică,
În calea inimii le va fi DOR,
Cei doi îşi vor promite în taină,
Eternul dulce, sentiment de amor….
