De Aida Popa
Soarele discret aruncă,
peste dealuri, peste luncă,
auriu de raze calde,
valuri line, în cascade…
Tot pământul e rodit
și de toamnă copleșit…
Toamna asta de acum
și-a pierdut masca pe drum…
Anotimp cu trena-n vânt,
zbate norii lăcrimând
și îmi poartă cârduri, cârduri,
visele – în mii de gânduri…
Toamna vieții, dacă vine,
s-o primim cum se cuvine;
că ne-aduce înțelepciune
și ne pune-n rugăciune…
Orice toamnă care vine
poartă îmbrățișări cu sine…
ea ne-nvăluie-n iubire
și rămâne-n amintire…
Doamne!,…toate-sale Tale
și ni le-ai adus pe Cale!…
Cum oare, să-ți mulțumim
pentru Toamna ce-o primim?!…
de Aida PopaSoarele discret aruncă,
peste dealuri, peste luncă,
auriu de raze calde,
valuri line, în cascade…
Tot pământul e rodit
și de toamnă copleșit…
Toamna asta de acum
și-a pierdut masca pe drum…
Anotimp cu trena-n vânt,
zbate norii lăcrimând
și îmi poartă cârduri, cârduri,
visele – în mii de gânduri…
Toamna vieții, dacă vine,
s-o primim cum se cuvine;
că ne-aduce înțelepciune
și ne pune-n rugăciune…
Orice toamnă care vine
poartă îmbrățișări cu sine…
ea ne-nvăluie-n iubire
și rămâne-n amintire…
Doamne!,…toate-sale Tale
și ni le-ai adus pe Cale!…
Cum oare, să-ți mulțumim
pentru Toamna ce-o primim?!…
