De Iurie Raileanu
Mereu îți va fi! Pentru copii dorul de casă, de părinți, nu trece niciodată. Pentru adulți, dorul de casă nu trece pentru că nu creștem niciodată suficient încât să uităm că am fost copii.
Ulițele cu praful pe care animalele îl ridicau până deasupra noastră, muzica tălăgilor de la gâtul vacilor, ciripitul păsărilor din crâng, coșurile fumegând în gerul cumplit al iernilor, mirosul mirodeniilor pregătite pentru borș, vorbele buneilor, toate acestea înseamnă fericirea cea mare de care doar la sat poți avea parte. (Sau la Vatra!) 😊
Acela este locul în care și eu m-am născut, m-am jucat , am înjurat, am iubit, am avut prieteni, am râs, am plâns. Și astăzi plâng în mine, căci locul acela mi se pare, acum, la capătul lumii.
Pentru noi, cei care trăim de ani buni în străinătate, verile au în ele speranță. Vara te duce acasă. Te inundă o fericire atât de mare încât ți se pare că vei sta în România sau în Republica Moldova o veșnicie. Dar vara, mai exact luna august, trece într-o suflare. Și te întorci din nou în Italia sau în Spania sau mai știu eu în ce altă țară căreia, acum, îi spui “acasă”…
“ACASĂ” trebuie să fie INIMA TA, adică locul în care să-ți fie drag să te cuibărești când, inevitabil, la final de zi rămâi doar tu cu tine.
Pare o aberație ce spun, dar nici nu vă imaginați câți oameni fug de inima lor în încercarea disperată de a nu auzi mesajele din interior. Atâtea relații de fațadă, atâția lași, atâția viteji în urma războiului…Și atâția plângăcioși…
Nu face ca ei!
Fă acasă din inima ta!
Și atunci când vei ajunge să trăiești în pace cu tine însuți, abia atunci vei putea iubi, vei putea evolua.
Când știi ce anume te face fericit, orice zid se transformă într-o scară. Trebuie doar să ai curajul să escaladezi acel zid, indiferent de câte julituri îți vei face. Nu te preocupa! Durerile fizice se vindecă.
Dar nu același lucru pot spune despre durerile din inima ta. Sau despre regretul de a nu fi iubit la timp, ceea ce iubești dintotdeauna: pacea, sănătatea, talentul tău și tot ceea ce izbutești să faci cu inima.
Ridică steagul alb în inima ta și…Fă pace cu tine însuți! Și, da, îți va mai fi dor și după aceea, dar nu va mai durea așa…
