Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul numită în popor Sânzienele, Amuțitul cucului sau Drăgaica
O primă semnificație a acestei sărbătorii constă în momentul de cotitură al verii către iarnă, iar vara cu o ultimă putere conferă energii miraculoase plantelor de leac și rod bun cerealelor.
Este momentul când divinitățile atmosferice (Ielele, Vântoasele, Rusaliile) se apropie de finalul lor pe pământ, încercând cu ultimele puteri să sancționeze pe cei care nu le respectă, iar pe cei care le cunosc puterile îi ajută cu indicații asupra plantelor de leac ce trebuiesc culese în această zi. Până și păsările se pregătesc pentru sezonul rece, cucul fiind primul care dă semnalul ,,se îneacă cu orz și nemaiputând cânta se transformă în uliu”.
A doua semnificație o constituie nucleul Drăgaica, care face trimitere la magia iubirii, destinată atragerii energiilor faste de către fete și femei.
În dimineaţa acestei sărbători înainte de răsăritul soarelui, femeile erau deja cu picioarele în apă. Se spălau cu rouă pe față, se alegeau una sau mai multe fete și se făceau „drăgăici”, care se prindeau într-o horă.
*Drăgăicile erau îmbrăcate în alb și aveau cununițe pe cap împletite din flori de sânziene.
Fetele de la Grupul Vatra au intrat în magia sărbătorii și au plecat prin poiene să adune ,,Mândre flori de sânziene!”
Fost-am prin văi și poiene
S-adun flori de sânziene
Cunună mândră de flori
Să fiu dragă la feciori
Cununiță am împletit
Să fiu dragă la pețit
Pune-oi flori mândre pe casă
Și la uși și la fereastră
Și-n vârful crânguțului
Și-n clopul mândruțului
…Sara bună apă curgătoare și mirositoare
Ți-am adus pită și sare
M-am uitat în sus pe apă
Ș-am văzut doi sori
Ai mândrilor noștrilor comori
Unu-i cinstea mea
Unu-i dragoste mea…unu-i dragostea mea!
Sursă – Spațiul și timpul în tradițiile românești – Antoaneta Olteanu
